La inceput credeam ca ce au ei, eu nu o sa am niciodata. Pentru ca nu pot, pentru ca nu stiu ce as putea face, pentru ca nu sunt la fel de bun ca ei, pentru ca ei au inceput mai devreme ca mine. Aveam o lista intreaga de motive. Apoi, am observat un detaliu in viata lor, un detaliu care mi-a deschis usile unei cu totul si cu totul altei vieti.
Exista unii oameni in jurul nostru care par sa aiba un acord special cu timpul si Universul si, astfel, pentru ei ziua este mai lunga de 24 de ore. Sunt acei oameni care intr-o zi reusesc sa se bucure de timp cu familia si cu prietenii; au timp de cumparaturi si sa manance sanatos; dimineata sau seara ii vedem ca fac si sport; si surprinzator sau nu, mai merg si la munca. Ne uitam cateodata la ei si ne intrebam: Cum? De unde au ei mai multe ore decat noi ceilalti? Si asta nu cu invidie, ci cu admiratie, pentru ca am vrea si noi sa avem ziua mai lunga.
Pe de alta parte sunt oameni care nici nu isi dau seama, pana intr-un punct, ce se intampla cu timpul lor. Asta pana intr-un moment cand apare o situatie ca cea din povestea de mai jos:
Cu voce timida si ochii plini de asteptare, micutul priveste pe tatal sau si-l intreaba:
- Taticule, cat castigi pe ora?
Tatal cu un zambet sever raspunde:
- Auzi fiule, aceste lucruri nu ti le spun nici tie, nici mamei tale.
Copilul insista:
- Dar taticule, spune-mi cat castigi pe ora?
Reactia tatalui a fost putin severa, dar ii raspunde:
- Cinci dolari pe ora.
Atunci copilul intreaba:
- Tata poti sa-mi dai 2 dolari?
Tatal s-a suparat si cu multa bruschete ii spuse:
- Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te, deja trebuia sa dormi si sa nu ma mai deranjezi.
Un pic mai tarziu, tatal reflecta asupra problemei, se simte vinovat si nu poate urmari programul TV. Se gandea ca poate copilul avea nevoie de bani ca sa cumpere ceva de mare interes pentru el, se ridica si pleca spre camera copilului. Cu voce timida intreba:
- Dormi fiule?
- Nu tata.
- Asculta fiule, aici ai cei 2 dolari pe care i-ai cerut.
- „Multumesc taticule”, spuse copilul si bagand manutele sub perna mai scoase trei dolari. Atunci spuse:
- Taticule, acum sunt fericit...am deja cinci dolari.
- Bine, fiule, acum spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani?
Copilul raspunse :
- Taticule, ai putea sa-mi vinzi o ora din timpul tau?
Traim intr-o societate in care astfel de povesti aproape ca au devenit normalitate, din pacate. Atat de frecvente sunt incat au ajuns sa fie prezente si in reclame (Video: COSMOTE - Spot "Spiridusul"): Cand ascultam, intelegem ce e cu adevarat important pentru cei dragi.
Bun, dar exista o iesire din toate astea? Cum am putea sa facem toate lucrurile care ne-ar placea fara ca intai sa avem si bani pentru ele? Iar de bani cum sa facem rost altfel decat muncind?
Aparent, solutiile, daca exista nu sunt tocmai usor accesibile. Sau poate sunt accesibile doar unor oameni cu situatii privilegiate.
DA, asa este. Solutiile pentru a iesi din povesti precum cele doua de mai sus sunt accesibile doar unor oameni cu situatii privilegiate. Si asta pentru ca ei au ales sa isi creeze aceste situatii. Sunt oamenii care au constientizat ca asa cum pentru a castiga o resursa precum banii este nevoie de anumite investitii (de timp, de intelect, de emotii), la fel este nevoie de investitii si pentru a castiga alte resurse necesare unei vieti fericite, sanatoase si implinite.
In ultimii 10 ani am descoperit sute de oameni care m-au inspirat. Oameni la care m-am uitat in sus si am spus:
“WOW! Ce viata frumoasa traiesti. Ce lucruri extraordinare faci!”
La inceput credeam ca ce au ei, eu nu o sa am niciodata. Pentru ca nu pot, pentru ca nu stiu ce as putea face, pentru ca nu sunt la fel de bun ca ei, pentru ca ei au inceput mai devreme decat mine. Aveam o lista intreaga de motive. Apoi, am observat un detaliu in viata lor, un detaliu care mi-a deschis usile unei cu totul si cu totul altei vieti.
Am observat ca ei investesc CONSTIENT timp pentru dezvoltarea lor personala. Am descoperit ca ei citesc carti care sa ii sustina sa evolueze si sa schimbe lucruri pe care le vor mai bune in viata lor. Am descoperit ca ei merg la training-uri unde sa isi imbunatateasca felul in care isi gestioneaza timpul si prioritatile in viata. Am descoperit ca unii fac sport si altii practica Yoga sau Aikido. Am descoperit ca altii au un coach personal, iar unii chiar si un terapeut.
Am observat ca ei investesc CONSTIENT timp pentru dezvoltarea lor personala. Am descoperit ca ei citesc carti care sa ii sustina sa evolueze si sa schimbe lucruri pe care le vor mai bune in viata lor. Am descoperit ca ei merg la training-uri unde sa isi imbunatateasca felul in care isi gestioneaza timpul si prioritatile in viata. Am descoperit ca unii fac sport si altii practica Yoga sau Aikido. Am descoperit ca altii au un coach personal, iar unii chiar si un terapeut.
Lucrurile NU au devenit mai usoare atunci. Nu au devenit mai usoare pentru ca fiecare dintre aceste activitati imi cerea si mai multi bani si mai mult timp decat aveam. Deci, desi constientizasem ce au ei si eu nu am, solutia parea relativ inaccesibila.
Fara sa stiu de ce, nu m-am lasat batut. Am sondat si mai in profunzime si am aflat un lucru care a schimbat TOTUL pentru mine. Am aflat ca aproape toti au fost in trecut unde eram si eu in momentul in respectiv. Da, aproape toti! Si asa mi s-a revelat ca orice schimbare incepe cu mine.
Ca nu ma pot astepta ca lumea sa vina si sa imi puna la picioare viata la care visez. Ca daca visez la o viata, e nevoie sa ii si fac loc. E nevoie sa o si iau pe drumul unde acea viata se afla. Am aflat ca eu am atat responsabilitatea cat si puterea de a imi stabili prioritatile pentru propria-mi viata, ci nu familia, prietenii sau seful de la birou. Si asa mi-am spus:
Ca nu ma pot astepta ca lumea sa vina si sa imi puna la picioare viata la care visez. Ca daca visez la o viata, e nevoie sa ii si fac loc. E nevoie sa o si iau pe drumul unde acea viata se afla. Am aflat ca eu am atat responsabilitatea cat si puterea de a imi stabili prioritatile pentru propria-mi viata, ci nu familia, prietenii sau seful de la birou. Si asa mi-am spus:
“WOW! Ce viata frumoasa pot sa traiesc. Incep!”
Am inceput sa imi aloc timp pentru mine si sa investesc astfel in propria dezvoltare personala. Am inceput sa investesc si bani in a avea un corp si o minte sanatoasa, facand sport si participand la diverse activitati de dezvoltare personala. Spre surprinderea mea, chiar functiona. Ziua avea tot 24 de ore, insa eu aveam mai mult timp si mai multa energie. Zambeam mai mult si petreceam din ce in ce mai mult timp facand lucruri care imi plac, continuand sa am un loc de munca si fiind chiar si din ce in ce mai productiv acolo.
Eram foarte fericit cu noul program si cu toate momentele de bucurie si implinire pe care mi le aducea in viata. Si, in acelasi timp, simteam ca mai e ceva ce imi doresc acum. Simteam ca imi doresc sa dau mai departe tot ce am primit de la oamenii care m-au inspirat si sustinut sa imi gasesc calea catre viata la care visam.
Asa ca, tot gandindu-ma la acest lucru, intr-o zi mi-am spus:
“Cum ar fi, acum ca am descoperit acest secret, sa creez un cadru unde din ce in ce mai multi oameni sa il descopere?”
Doar cateva zile a fost necesar sa treaca si mi-a venit o idee. Era sfarsitul lunii februarie 2009, chiar acum 3 ani cand am decis ca alaturi de 6 omanei frumosi sa formam un grup unde sa ne sustinem reciproc in a evolua, in a trai o viata cu sens. Totul a inceput cu o intentie buna, motivatie maxima si entuziasm din belsug. Nu stiam foarte clar incotro vom ajunge cu acest proiect, asa ca i-am pus numele “WhichWay”. Pentru inceput a fost tot ce am avut nevoie pentru a face primii pasi. Apoi, de la o luna la alta, prin documentare, interactiuni cu oameni cu experienta in acest domeniu al dezvoltarii personale, precum si atenta observare a beneficiilor oferite de intalnirile acestor grupuri (care in mai putin de 6 luni au ajuns sa fie 3), proiectul a evoluat. Iar pe masura ce evolua, resursele pe care le punea la dispozitia participantilor sustineau experiente de o intensitate maxima.
Imi aduc aminte si acum de parca ar fi ieri, cum in urma unei intalniri WhichWay, unul dintre participanti a pus mana pe telefon si a sunat-o pe mama lui ca sa ii spuna prima data in viata “Te iubesc!”, dupa 20 de ani de viata. Sau un alt tanar, de curand, care in urma a doua intalniri WhichWay a reusit in 2 saptamani sa scrie un scenariu de scurt metraj pe care nu reusea sa il scrie de aproape jumatate de an.
Practic, in timp, WhichWay a devenit o modalitate de a evada din viata pe care altii si-o doresc ca noi sa o traim, si sa facem incet incet loc la viata pe care fiecare dintre noi si-o dorea pentru sine. In acelasi timp, WhichWay e genul de spatiu care vine cu resurse pe care noi sa le valorificam in viata de zi cu zi, acolo fiind adevarata valoare adaugata a proiectului.
